Religia Feniciei

Fenicienii construiau temple zeilor lor, în principal lui Baal, zeul războiului. Preoţii şi preotesele sacrificau copii zeilor, în perioade de restriste. Fenicienii erau foarte urâţi de vechii evrei, ceea ce a cauzat dispariţia lor din istorie, după cucerirea greacă. Ei ar fi fost urmaşii cannaniţilor.

Alfabetul Fenician

Fenicienii au fost primii care au inventat alfabetul, având numai 30 de consoane, dar nici o vocala. Alfabetul a mai fost îmbunătăţit de către greci şi romani. Alfabetul fenician este un alfabet consonantic, care nu notează vocale; acestea trebuie deduse din context.
Totodata numerele aşa-zis arabe sunt de fapt feniciene? Ele au fost numite "arabe" pentru că aceasta a fost filiera prin care au ajuns în Europa.
Ingeniozitatea comercianţilor fenicieni care le foloseau pentru a-şi ţine socotelile consta in faptul ca fiecare cifră, scrisă fără curbe, doar din linii drepte, formează exact atâtea unghiuri câte sugerează numărul respectiv. Luaţi de exemplu cifra unu, veţi constata că are un singur unghi. Pe acelaşi principiu, doi are două unghiuri, trei are trei şi tot aşa.
Din păcate, tendinţa omului este de a simplifica, aşa că acest principiu nu se mai aplică bunăoară cifrei şapte, care iniţial avea o linie orizontală şi în partea de jos, nu numai la mijloc. Dar ingeniozitatea iniţială a fenicienilor a făcut ca cifrele arabe să fie folosite peste tot în lume şi mai puţin în ţările arabe.
Alfabetul fenician este un alfabet folosit iniţial pentru scrierea limbii feniciene, dar care mai apoi a dus la apariţia altor alfabete folosite astăzi, precum cel latin, arab, ebraic, grec şi cel chirilic.
Cele mai vechi scrieri folosind alfabetul fenician datează aproximativ din anul 1000 î.Hr., în inscripţii găsite în oraşele şi coloniile feniciene de pe ţărmul Mediteranei, ca de exemplu Byblos(azi în Liban) şi Cartagina (nordul Africii).

Comert

Fenicienii erau marinari iscusiţi şi aveau vase bune. În jurul anului 600 î.Hr., egiptenii ii plăteau pe fenicieni ca să exploreze Africa de vest. De asemenea, ei călătoreau spre Britannia pentru a schimba diverse mărfuri pe cositor şi argint. Meseriaşii fenicieni făceau stofe fine, dar şi produse de olărit, obiecte din fildeş şi metalice, pentru a le vinde. De asemenea, ei vindeau lemn de cedru.
Fenicienii s-au extins în toată Mediterana, întemeind colonii pe multe ţărmuri străine, inclusiv Marsilia, Cadiz, Malta, Sicilia, Cipru şi Cartagina, ultima în Africa de Nord. În Cartagina ei făceau schimburi de mărfuri cu localnici africani, cumpărând fildeş preţios, piei de animale şi lemn.

Zeii in Siria Antica

Religia Siriei antice a fost mult influentata de religia asiro-babiloneana. In fruntea divinitatilor siriene se afla zeul El, nume care nu ii era propriu, ci era comun divinitatilor semite, cu sensul de "zeu", dar nu in inteles monoteist ca la evrei. Zeul El din Siria antica, desi pus in fruntea zeilor, era o figura destul de stearsa. Avea ca sotie pe Aserat-Yam ("protectoarea marii") si 70 de copii.

Figura principala a panteonului Siriei antice era Baal, al carui nume, la origine, era tot un nume comun si putea fi aplicat mai multor zei, dar Baal prin excelenta era zeul furtunii, al fulgerului si al ploii, caruia arameii ii ziceau Hadad. Era, de fapt, zeul asirian Adad, caruia babilonenii ii ziceau uneori Ramman si pe care il intalnim la canaaniti sub numirile Rimon sau Hadad-Rimon, mentionate si in Sfanta Scriptura (IV Regi, V, 18; Zah. XII, 11). Zeul era reprezentat calare pe un taur si tinand intr-o mana fulgerul si in alta un topor. Arameii nomazi au raspandit atat de mult cultul acestui zeu incat au facut din el cea mai mare primejdie pentru cultul monoteist evreu. Dovada ca regatul lui Israel, dupa despartirea sa de regatul lui Iuda, s-a indreptat spre cultul lui Hadad, adorand taurii pe care ii instalase Ieroboam I la Dan si Bethel. Profetii din Israel si din Iudeea au strigat impotriva acestui cult idolatru, care era atat de puternic incat chiar si in vechea Roma s-a descoperit un sanctuar inchinat zeului Hadad, numit aici "zeul Libanului" sau "zeul culmilor" si fiind considerat o divinitate solara.

In Fenicia, zeul principal local al orasului Tir, Baalul acestui important oras, se numea Melkart ("rege al cetatii"), fiind mai tarziu, in secolul al V-lea i. Hr., identificat cu Hermes al grecilor.

Divinitatea principala feminina a Siriei antice era Aserat, zeita a fecunditatii si a maternitatii, dar si a razboiului, la fel cu Istar a babilonenilor, avand ca animal preferat leul. Arameii o adorau sub numirea Atargatis si ca sotie a lui Hadad. Preotii cultului ei erau casatoriti si oficiau imbracati in haine de femei. In fiecare an statuile lui Hadad si Atargatis erau duse in procesiune la un lac, probabil pentru a fi spalate in chip ritual.

La fenicieni, zeita Aserat era adorata sub numele Astarte si avea un cult plin de senzualitate. Regii si reginele Sidonului erau preoti si preotese ale Astartei. Si astazi se vad in apropiere de Sidon grotele care ii erau consacrate. Grecii au numit-o Afrodita Urania, identificand-o cu luna .

In stransa legatura cu cultul zeitei Astarte era cultul zeului Adon. Adon era venerat in toata Fenicia, dar centrele principale ale cultului sau erau Byblos si Cipru. In epoca greco-romana, Adonis si Astarte erau principalele divinitati feniciene. Mitologia prezinta pe Adon ca un tanar frumos, indragostit de Astarte.

Fenicienii din Cartagina aveau aceleasi divinitati principale ca si locuitorii din metropola feniciana, dar numai cu nume schimbate. Astfel, adorau pe Baal-Amon, pe care grecii l-au identificat cu Cronos si romanii cu Saturn, deoarece i se sacrificau copii. Sotia acestui zeu, Astarte, a luat la Cartagina numele Tanit si a fost supranumita de romani Iuno Caelestis.

Ca zei de mai mica importanta intalnim in Siria antica la aramei pe Sin, zeul lunii, preluat de la asiro-babiloneni, iar la fenicieni pe Resef ("cel luminos") si pe Etmun. Cel dintai dintre acestia doi era zeu al soarelui, dar si al furtunii, iar cel de-al doilea era specialist in arta de a vindeca bolile si a fost asimilat de greci cu Asklepios, zeul sanatatii. In textele descoperite la Ras Samra (Ugarit) apare ca zeu al mortii zeul Afof, vrajmas neobosit al lui Baal. De asemenea apare zeita Anat, sora divina a lui Baal.

Pe langa zeii insisi, locuitorii Siriei antice venerau si muntii, apele, arborii si pietrele, care erau socotite locuinte ale zeilor. Peste tot in Fenicia, divinitatea suprema este un zeu al cerului care comanda fortelor naturii. Puterea divinitatii inspira sentimente de teama si supunere, care se reflecta in denominatiunile pe care le primeste zeul. Cele mai frecvente denumiri sunt acelea de Ba'al (mai rar Adon), care inseamna "Stapan" in sensul de posesor (de exemplu: Ba'al hazzebah este "stapanul sacrificiilor" adica acela care ofera sacrificiul) si Melek -"Rege". Fiecare trib, fiecare cetate avea un Ba'al propriu, zeul national protector. Este acelasi mod de abordare a divinitatii ca si in Mesopotamia. Atunci cand se intemeia o colonie, prima grija era sa se inalte un sanctuar zeului metropolei respective, cu care populatia se afla intr-o relatie constanta. Ba'al nu desemneaza o divinitate unica, adorata de toate triburile; este doar o denumire unica pe care fiecare o da zeului sau principal, pe care il considera divinitatea suprema. La fel si pentru numele divin Melek asociat in numele de persoane: Ba'al si Melek trebuie percepute ca desemnand un calificativ al zeului numit in continuare. "Niciodata nu a existat un zeu fenician Ba'al, superior celorlati zei". Ba'al poate sa denumeasca notiuni ca: Domnul Cerului, autorul cel puternic al tuturor calamitatilor si al fericirii; el este cel care procura ploaia si fer­tilitatea, care asigura hrana oamenilor si animalelor, care isi manifesta puterea de distrugere prin folosirea fulgerului si a traznetului, care raspandeste bolile, epidemiile si moartea.Se va observa ca cele mai multe dintre numele divine sunt o perifraza: Melqart este "regele orasului"; alte nume cum ar fi: stapanul meu (Adon), Ba'al al unui tinut, zeu (El) nu evidentiaza nimic din personalitatea zeului respectiv. Or, se stie ca un punct fundamental al filosofiei popoarelor Asiei occidentale stravechi era acela ca un lucru nu poate exista daca nu are un nume, denumirea lucrului implicand existenta acestuia. De aceea, pentru a exista, zeitatea trebuia sa aiba un nume adaugat la Ba'al.Pentru ca cele mai multe dintre orasele feniciene au un ba'al, acesta va fi denumit, cel mai adesea, dupa locul unde este adorat: Ba'al rosh (domnul promontotiului), Ba'al-saphon (domnul nordului), Ba'al -shamim (domnul cerurilor), Ba'al-Lebanon (domnul Libanului).Melqart este ba'al al Tyrului si numele lui inseamna "domnul orasului", ceea ce nu explica identitatea lui (la origine, era zeul tribului). Numele acestui zeu este mentionat in tratatul incheiat intre Assarhaddon si regele Tyrului, alaturi de alte nume de zeitati. In onoarea lui, la Tyr exista o mare sarbatoare anuala; stim ca Hiram i-a construit un templu. Caracterul acestui zeu era solar; mai tarziu, si-a adaugat atributul de zeu marin. De fapt, mai toate zeitatile feniciene a primit, in timp, acest caracter de divinitati marine, fapt ce nu este greu de inteles. Grecii l-au asimilat lui Heracle. Fiul lui Zeus, ceea ce demonstreaza insemnatatea lui Melqart. Cultul lui Melqart a fost dus pana departe, in coloniile tyriene; in inscriptii el este mentionat cu numele de "Ba'al al Tyrului", "Regele orasului".Melek, nume divin, apare, ca si Ba'al, in compunerea numelor altor zeitati feniciene sau in compunerea numelor proprii date oamenilor. Cu toate acestea, babilonienii au vazut in Melek un zeu solar. Melek reprezinta caldura distrugatoare a soarelui. Lui ii erau oferite sacrificiile de copii. Biblia il considera un idol infam, ce starneste oroare.Dagon sau Ba'al Dagon, supranumit Siton, a primit si el atribute maritime; numele lui semnifica "grau" si a fost pus in legatura cu ofrandei: de grau; mai tarziu, cand a primit caracter de zeitate marina, numele lui a fost pus in legatura cu acel cuvant semit care inseamna "peste".El este zeul suprem la Byblos, fiind adorat fara un cult anume si fara temple. Filon din Byblos marturiseste ca El este o zeitate anume si nu un nume general al divinitatii.Ba'al Resheph -"cel luminos" -este asimilat lui Apollon. Il vom intalni si la egipteni asociat cu zeita Qodshu, care este o forma a lui Ashtart.Eshmun era zeul orasului Sidon, care a fost identificat cu Asklepios. Este deci un zeu al sanatatii, o zeitate chtoniana. Exista la Sidon un templu al acestui zeu, dar a fost deteriorat de timp atat de mult incat cu greu s-a putut emite o idee in legatura cu cultul exterior practicat aici. Se pare ca acest cult nu era compatibil cu ideea mortii, caci nu au fost gasite morminte nici in templu si nici in vecinatatea acestuia, in vreme ce campia sidoniana este plina de morminte mai ales acolo unde au existat aglomeratii de populatii.Alaturi de aceste divinitati masculine, fenicienii unor orase, mai ales cei din nord, adorau zeitati feminine -Ba'alat, "Stapana". Este vorba de zeitati care reprezinta fortele productive ale naturii. La inceput, aceste zeite nu aveau decat o importanta restransa fata de zeitatile masculine. Milkat -"Regina", corespunde lui Melek, iar Baaalat este perechea femina a lui Ba'al. Cele doua divinitati -masculina si feminina -sunt simbolizate de animale, care exprima energia creatoare sau forta care distruge: taurul si vaca, leul si pasarile de prada.Ashtart. La Beirut era adorata Ba'alat Beyrouth, adica "stapana din Beirut", despre care sunt putine informatii; la Gebal era adorata Ashtart (transcrierea greaca este Astarte). Este zeita pansemita a iubirii, a fecunditatii, Ishtar -Astarte-Atargatis, caracterizata printr-un cult obscen. Numele ei este explicat prin ideea unei fecundintati luxuriante.In Fenicia si in alte locuri, ea a fost adorata sub diferite aspecte, uneori ca o adevarata zeita razboinica, dar, de cele mai multe ori ca o zeita a a iubirii senzuale. Reprezentarile lui Ashtart evidentiaza in ea in rand zeita-mama: porumbelul este consacrat divinitatiifecunditatii. Ea mai este reprezentata cu un alt simbol si anume, luna plina intre coarnele unui taur. De asemenea, apare reprezentata simbolic sub forma unei vaci. Cultul celebru al lui Ashtart era cel de la Gebal, Byblos si Sidon. In inscriptiile feniciene, zeita apare numai cu numele de Ba'alat simplu, intelegandu-se ca este vorba de marea zeita din Byblos. In importantele Scrisori de la El-Amarna, este pomenita zeita Ashtart de catre guvernatorul orasului. Cultul zeitei a trecut din Fenicia in Cipru, de aici a traversat insulele grecesti, pana in Cytera si in Sicilia unde s-a amestecat cultului grecesc al Afroditei.Adonis este o divinate care are un cult legat de acela al zeitei Ashtart; el este reprezentat sub trasaturile unui zeu tanar gata sa fie omorat de un porc mistret pe care acesta il vana; Astarte, iubita sa, coboara in infern pentru a-l smulge pe Adonis din ghearele mortii, Adonis este o divinitate agrara, spiritul vegetatiei. A fost obiectul unui cult raspandit in toata Fenicia. Ii erau consacrate sarbatori anuale. Cu toate acestea, personalitatea sa este obscura, nici un text grec sau latin de provenienta feniciana nu vorbeste despre el. Numele acesta nu este decat forma elenizata a cuvantului semitic adon care inseamna stapan maestru, asa cum baal este o vocabula generala. Numele acestui zeu este limitat la greci; limbile ebraica si siriaca il numesc pe zeul acesta Tammuz, numele mesopotamian al samantei si vegetatiei.Exista raporturi stranse intre cultul lui Adonis si cel inchinat lui Astarte. Adonis este principiul masculin, reproducerea si fertilitatea. El a fost onorat cu precadere in Liban, la Aphaca.

Fenicia Antica

Fenicia, Siria de azi, era o veche civilizatie cu centrul în nordul vechiului Canaan, şi cu teritoriul principal de-a lungul costei Libanului şi Siriei şi nordul Israelului din zilele noastre . Cultura feniciana era o cultură de comerţ maritim care s-a răspândit de-a lungul Marii Mediterane, mai ales între anii 1200 i.Hr. si 900 i.Hr.Deşi limitele unei astfel de civilizaţii urbane fluctuau, oraşul Tir se pare că este cel mai sudic oraş fenician. Sarepta, între Sidon şi Tir, este cel mai meticulos excavat oraş din patria fenicienilor. Aceasta a fost prima civilizaţie care a creat bireme . Încă mai există dezbateri pe seama subiectului dacă canaanienii şi fenicienii sunt 2 popoare diferite.

Fenicienii au fost cei mai mari negustori ai antichităţii. Au trăit pe coasta Marii Mediterane din anul 1200 î.Hr. Au explorat continentul Africa şi au întemneiat oraşele: Tyr, Sidon, Byblos şi cel mai important oraş, Cartagina, în nordul Africii. Tot fenicienii sunt cei care au creat primul alfabet, fiind preluat de greci şi de romani. Cultura lor a dispărut după ce regiunea a fost cucerită de către Alexandru cel Mare.